Termenul "stație ATEX" se referă la Directiva ATEX, care înseamnă "Atmosphères Explosibles". Directiva ATEX definește standardele și specificațiile adoptate de Uniunea Europeană pentru echipamentele care funcționează în atmosfere potențial explozive.
Transceiverele certificate ATEX sunt conforme cu directivele ATEX și sunt capabile să primească și/sau să transmită unde radio în atmosfere potențial explozive. Aceste dispozitive sunt adesea utilizate în medii industriale în care prezența gazelor, a vaporilor sau a pulberilor poate crea un pericol de explozie. Directivele ATEX conțin cerințe stricte pentru proiectarea, fabricarea și utilizarea acestui tip de echipament, pentru a minimiza riscul de explozie.
De aceea, este important să vă documentați înainte de a achiziționa o stație ATEX și să verificați dacă dispozitivul respectă directivele și cerințele de siguranță necesare. Acest lucru necesită, de obicei, un expert care poate evalua riscul de atmosfere și medii explozive. În funcție de aceasta, stabiliți ce niveluri ATEX (clasificare de siguranță intrinsecă) trebuie să aibă echipamentul pentru a putea fi utilizat în mediul respectiv.
Odată ce aveți clasificarea ATEX recomandată de un expert, este mai ușor să vă alegeți echipamentul!
Ce înseamnă marcajele și clasificările ATEX de pe stațiile de emisie-recepție?
Toate echipamentele ATEX trebuie să poarte marcajul CE urmat de numărul de serie al organismului notificat. Marcajul CE este un marcaj de standardizare europeană și indică faptul că produsul respectă cerințele de sănătate, siguranță și mediu stabilite de UE. Logo-ul Ex este afișat pe echipament, urmat de o serie de coduri care definesc clasificarea aprobării. Un exemplu de motor pentru zone periculoase este prezentat mai jos:
Marcajul ATEX este format din cinci elemente:
- Codul grupei de echipamente și categoria de siguranță
- Circuitul de aer
- Tipul de protecție
- Grupul de gaze
- Clasa de temperatură
Care este grupul de echipamente și categoria de siguranță?
Există două grupe principale de echipamente (indicate prin cifre romane), iar acestea sunt împărțite în categorii de siguranță:
Grup de echipamente |
Categoria de siguranță |
||
I |
Echipamentul este adecvat pentru utilizarea în părțile subterane ale minelor și în părțile instalațiilor de suprafață unde există un risc de grisuș și/sau de praf combustibil. |
M1 |
Echipamentul poate fi utilizat în mine și poate fi operat în condiții de siguranță în atmosfere explozive. |
M2 |
Echipamentul poate fi utilizat în mine, dar numai dacă nu există o atmosferă explozivă. În caz contrar, echipamentul trebuie să fie scos de sub tensiune. |
||
II |
Echipamentul este potrivit pentru toate aplicațiile non-miniere. |
1 |
Nivelul de protecție este foarte ridicat, iar echipamentul poate fi utilizat în siguranță în cazul în care o atmosferă explozivă este prezentă în mod continuu sau pentru perioade lungi de timp. |
2 |
Nivelul de protecție este ridicat, iar echipamentul poate fi utilizat în siguranță în cazul în care apar ocazional condiții explozive în condiții normale de funcționare. |
||
3 |
|
Dacă o stație este proiectată pentru a fi utilizată în mai multe medii, fiecare zonă poate avea un cod Ex.
Ce este codul de protecție?
Pentru a elimina riscul de scântei electrice, orice echipament care conține un circuit poate include caracteristici suplimentare, cum ar fi o carcasă sigilată. Aceste caracteristici sunt indicate în marcajul Ex prin una sau mai multe litere minuscule. În tabelul de mai jos sunt prezentate câteva exemple de transmițătoare și sisteme auxiliare:
Simbol |
|
|
d |
|
|
db | ignifugat, categoria 2, zona 1, potrivit pentru utilizare pe suprafață. | |
eb |
|
|
ec |
|
|
ia |
|
|
ib |
|
|
ic |
|
* circuitul este de mică putere și nu poate transfera suficientă energie pentru a aprinde atmosfera explozivă. Acesta este singurul tip de protecție permis în mediile din Zona 0/20
Ce este un grup de gaze?
Proprietățile chimice ale atmosferei explozive, cum ar fi greutatea moleculară, limitele superioare și inferioare de explozie și temperatura flăcării, afectează probabilitatea și gravitatea unei explozii. Testarea acestor proprietăți a dus la definirea parametrilor de proiectare, inclusiv a limitei de siguranță experimentală maximă (MESG), care este utilizată pentru a clasifica gazele inflamabile atunci când se proiectează echipamente electrice în zone periculoase.
MESG măsoară ușurința cu care flacăra unui gaz poate pătrunde printr-un spațiu îngust delimitat de un metal care absoarbe căldura. Fiecare material are o combinație proprie de proprietăți, dar valorile MESG se încadrează într-un interval similar, ceea ce simplifică selecția echipamentelor pentru zonele periculoase.
Toate gazele sau vaporii chimici utilizați în industrie pot fi grupați într-o singură grupă de gaze.
Grup de gaze | Materiale tipice |
IIC | Acetilenă și hidrogen |
IIB | Etilenă |
IIA | Propan |
Care este sursa de aprindere?
Atmosfera explozivă trebuie să fie protejată de surse de aprindere. Exemple de surse de aprindere sunt scânteile de frecare și temperaturile ridicate ale suprafeței. Componentele din aluminiu pot provoca formarea de scântei de frecare, de aceea este important ca apărătoarele de ambreiaj să nu fie fabricate din acest material și, de preferință, din alte metale care produc scântei. De asemenea, este important ca echipamentul să nu depășească temperatura de autoaprindere a atmosferei în care se află.
Care este clasa de temperatură?
Denumirea Ex este un cod care indică temperatura maximă posibilă a suprafeței echipamentului. În unele cazuri, temperatura maximă de suprafață este indicată în mod explicit. O specificație ATEX poate include, de asemenea, un interval de temperatură ambiantă pentru funcționarea "sigură", de exemplu +1°C < Ta <40°C. În cazul în care acesta nu este menționat, se presupune că este cuprins între -20°C și +40°C.
Codul de temperatură ATEX | Temperatura maximă a suprafeței °C |
T1 | 450 °C |
T2 | 300 °C |
T3 |
200 °C |
T4 | 135 °C |
T5 | 100 °C |
T6 | 85 °C |
Acum că știm semnificația semnelor ATEX, să analizăm un caz concret al unui dispozitiv.
Este important să rețineți că pot exista diferențe chiar și în cadrul unui singur tip!
HP795 ATEX IIA și HP795 IIC sunt tipuri similare, dar tot 2 marcaje diferite.
Ce înseamnă IIA și IIC?
Diferența dintre cele două modele ATEX constă în grupul de gaze ATEX, intervalul de temperatură pentru utilizarea în atmosfere explozive și puterea de transmisie RF.
- grup de gaze ATEX IIA scăzut (de exemplu, propan), putere Tx mare 4W/1W
- grup de gaze ATEX IIC de nivel înalt (de exemplu, acetilenă, hidrogen), putere Tx 2W/1W
Puterea diferită a emițătorului RF este o consecință a nivelului ATEX. IIC poate fi utilizat pentru gaze mai periculoase cu un punct de inflamabilitate mai mic (de exemplu, hidrogenul este mai inflamabil decât propanul).
Aici puteți găsi clasificările ATEX cu siguranță intrinsecă:
Versiunea modelului IIC
- Minerit: I M2 Ex ib I Mb
- Gaze: II 2G Ex ib IIC T4 Gb
- Praf: II 2D Ex ib IIIC T120°C
- Db/Tamb = -25°C până la +60°C/IP66 IP67 IP68;
Versiunea modelului IIA
- Minerit: I M2 Ex ib I Mb
- Gaze: II 2G Ex ib IIA T4 Gb
- Praf: II 2D Ex ib IIIC T120°C
- Db/Tamb = -25°C până la +50°C/IP66 IP67 IP68;
Acum cunoaștem diferența dintre cele două marcaje, dar chiar și așa, lăsați un profesionist să aleagă stația ATEX potrivit pentru șantier!
Important!
Dacă sunteți pe cale să cumpărați o stație de emisie-recepție ATEX, consultați întotdeauna specialistul desemnat la locul de muncă sau la fabrică! Noi, cei de la Anico., putem recomanda o stație adecvată numai dacă suntem pe deplin conștienți de condițiile de lucru. Nu ezitați să contactați tehnicienii noștri prin telefon sau e-mail.